" Jocuri prostesti de-a cine traieste si cine moare.Se intampla mereu.
Toata viata am fost luata drept gunoi..Am luptat cum am stiut mai bine,am dat trup si suflet,mai ales trup,ca sa fiu cineva in viata asta mizerabila,iar acum la naiba! cine sunt?
Max?
Il iubesc.
Atat.
El?
Nu stiu.
Nici el nu cred ca stie.
Nu stiu si nu voi sti vreodata daca ma iubeste.
Mereu mi-a placut sa cred ca dupa ce am sa mor lumea va fii macar putin mai buna doar fiindca eu am trait.Fals.Dar macar stiu ca am facut ceva bine in viata si anume am adus placere de o jumate de ora unor barbati anonimi.
Am trait cautand,ca restul oamenilor,iubire si intelegere.Am cautat-o in toate paturile si n-am gasit-o.
Asta sa fii fost motivul pentru care am devenit curva?oare ce a fost in capul meu?Oare ce am vrut sa fac?oare am crezut ca poate am sa dau pete unul care sa se indragosteasca de mine si asa mai departe?Nu..asta se intampla doar in Frumusica,iar eu nu sunt Julia Roberts,iar asta nu-i un film,defapt este,cum am mai spus inainte,un film al vietii mele si nimeni nu cumpara bilete pentru ca nimeni nu vrea sa-l vada.
Si e ok.Sti de ce?pentru ca din acest moment casa de bilete s-a inchis.E gata!Asta e!Nu ii pasa nimanui,ei bine nici mie.
In 6 luni pana si vanda,cea mai buna prietena a mea, ma va uita,lucrurile mele vor fii vandute in strada si atat.Gata!.
Dragul meu jurnal....doar pe tine te am,pe tine si pe Sebastian,pe care l-am dus la Vanda astazi ca sa aiba grija de el o perioada,cel putin asta i-am zis ei.DRAGUL MEU...TE IUBESC!"
Aceste cuvinte..asta-i ultimul lucru notat de Violet in jurnal,inainte ca eu s-o gasesc inerta in pat cu el strans la piept.Sunt Vanda.
Eu am gasit-o pe Violet alaturi de jurnalul ei preajubit,care probabil i-a fost prieten mai bun ca mine,si iata ca postez pe blogul ei (asa cum o stiu din totdeauna,Violet nu a vrut ca sa ramana anonima asa ca a trecut parola si toate cele in jurnal ca eu sa-l gasesc si sa-i scriu povestea mai departe pe blogul asta despre care pana ieri nici nu stiam ca exista).Scriu asta aici,stand pe un scaun langa patul de spital pe care se afla o curva neiubita de nimeni.Aparatul de langa ea ii masoara bataile inimii si acel bip constant imi bubuie in urechi iar gandul ca trupul ei fragil de care si-au batut prea multi joc poate ceda si reduce acele bipuri scurte la un singur biiiiiiiip lung nu ma lasa sa adorm langa ea asa cum se intampla in filme.Ce pot spune?Eu doar....O iubesc pe Violet ca pe o sora.Doamne,te rog,nu o lasa sa moara....nu asa!
